Mostră Worker of the Year
de Tudor Ganea
Când și-au dat seama că iubirea este incompatibilă cu libertatea, oamenii au stat. Cei mai înțelepți au ieșit în față și au vorbit despre marea separare, iar ceilalți i-au ascultat. Cei care au vorbit au devenit primii lucrători , iar cei care au ascultat au devenit primii familiști. Nu a existat nicio luptă sau vreun conflict. Marea separare s-a întîmplat firesc, cu o repeziciune necesară. În foarte scurtă vreme, lucrurile au devenit limpezi. Luminoase, cum spunem acum. Primii lucrători laolaltă cu primii familiști au scris împreună regulile separării și nimeni nu s-a opus. De atunci, nimeni nu a stricat echilibrul. Singurul caz atipic s-a întâmplat atât de demult încât amintirea lui nu mai prezintă niciun pericol, dragă ascultătorule. Așa că povestea de azi este despre acel caz, uitat de toți.
Se numea Mimi. Familistă, mamă a doi copii și soție luminoasă. Ca și tine, aștepta cu nerăbdare povestea zilnică. Mimi obișnuia să asculte povestirile noaptea târziu, după ce își adormea copiii și soțul. În timp ce asculta vocea povestitorului, Mimi privea de aproape becul veiozei, până în momentul în care simțea că o ustură ochii. Atunci își închidea pleoapele și lăsa explozia de nervuri luminoase să contureze încet încet filamentul de wolfram, ca un viermișor orbitor.
Privește becul. Lasă-i lumina să te orbească. Acum închide-i. Întinde-te pe jos în mijlocul camerei.
Mimi se întindea de obicei pe burtă și-și sprijinea globii oculari în monturile pumnilor. Când imaginile abstracte ce i se desenau pe retine începeau să o doară își odihnea fruntea pe dosurile palmelor și rămânea cu ochii închiși, la fel ca tine, acum. Noroiul de lumină pe care îl vezi ea îl numise roiul de licuricii.
Îi povestise și soțului despre licurici, iar acesta o sărutase pe ambii ochi și își văzuse mai departe de desfundarea sifonului de pardoseală din baie. Bărbatul avea mâna băgată într-o pungă de plastic și tot scotea din sifon o murdărie cleioasă, plină de fire de păr. Cu saliva lui uscându-i-se pe ploape, Mimi l-a privit în liniște, din cadrul ușii. Mâinile i s-au răcit dintr-o dată, privirea i s-a întunecat și a început să vadă roiul de licurici. Copiii începuseră să plângă în sufragerie, însă nu i-a auzit decât după ce bărbatul îngenucheat din fața ei nu i-a atras atenția, mirat că ea nu-i aude.
- Plâng ăia mici!